Frica de sistem medical românesc

Experiența mea cu sistemul medical din țara noastră este foarte slabă, spre deloc. Sper să rămână la fel și să nu fiu nevoit să apelez vreodată la astfel de servicii pentru că am anumite principii legate de medicina practicată în țară. Am fost, în mai multe rânduri, în vizite la prieteni sau la rude, atunci când aceștia erau internați în spital, iar ce am văzut acolo, m-au ajutat să-mi conturez o idee despre tot ce înseamnă medicină și spitale românești. Consider că multe dintre afecțiuni sunt dezvoltate chiar în jegurile de spitale, iar modul în care noi suntem tratați atunci când avem nevoie de astfel de intervenții lasă muuult de dorit.

Nu am nicio operație și mă mândresc cu asta. În copilărie am mai „reușit”, ca orice copil crescut la țară în timpul în care joaca se desfășura afară, cu alți copii, fizic vorbind, să-mi mai rup câte un deget sau să fac anumite entorse la fotbal (nu doar că-l practicam zilnic, mâncam acest sport pe pâine-jucam, urmăream meciuri, citeam articole despre fotbaliști, eram suporterul echipei locale, etc.). Aceste mici „reușite”, din fericire, nu au ajuns în punctul în care aveau nevoie de operații sau altfel de intervenții complicate, ci doar simple raze, gips, unguente, etc. Alți prieteni, mai „curajoși” decât mine, au reușit să fie triștii posesori ai unor orteze sau chiar a unui corset pentru coloană. Și ei, tot din fericire, doar pentru perioade scurte de timp.

Iar „frica” asta de sistem medical m-a ajutat să mă alimentez mai sănătos, să am mai multă grijă de mine, să risc mai puțin fizic, să fac sport doar într-un cadru profesionist.

Nu suport mirosul de spital și nici modul în care cei internați stau cu zecile într-un singur salon, unde microbii se pot transmite bucuroși de la un pacient la altul!

15 Comments

Lasă-mi un comentariu!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.