Mi s-a întâmplat și mie să fiu privit urât pentru că mă distrez, pentru că râd și mă simt bine cu prietenii mei. Mulți se bagă unde nu ar trebui, mai ales cei bătrâni. Dacă râdem în autobuz sau în alte locuri publice, suntem privit urât și de multe ori ne este atrasă atenția că nu este frumos ce facem. Nu este frumos că zâmbim și nu stăm mereu încruntați, nu este frumos să ne trăim viața? Nu zău, noi vrem să ne distrăm până când o să ajungem ca voi, cu mâna pe cârjă.
Totuși, nu generalizez, mai sunt alții care sunt super ok și intră de multe ori în jocurile noastre, oameni care nu au uitat să mai zâmbească, oameni cărora nu li se pare nimic ieșit din comun să râzi la o glumă și să te distrezi. Oameni care ar trebui fi luați drept model pentru mulți, cel puțin în această situație.
Mă întreb oare, dacă doamna din videoclipul de mai jos suna la 112, ce le spunea? „Domnule, uitați, aici sunt 3 tineri care râd la glume, se distrează și nu stau încruntați ca noi, nu le pute carnea pe ei, e inadmisibil să zâmbească.:)”
Eu cred că tristețea sau incapacitatea ălora de a zâmbi, i-au făcut să aibă o astfel de reacție împotriva râsului.
Ai dreptate, n-ar trebui să uităm să zâmbim, dar din câte văd unii au uitat să o facă și se iau de alții „mai cu viață”.
Mie mi se întâmplă să zâmbesc pur și simplu pe stradă. Și văd imediat reacția oamenilor de genul „asta e nebună”. Nu, nu’s nebună încă, cel puțin în acte dar mai trebuie să și zâmbim. 🙂
Am simtit-o si pe propria piele. Oameni care se enerveaza pe mine pentru ca rad. Mi-e mila de ei. Daca si acum cad prada tuturor problemelor si uita sa zambeasca este grav. Nu-i inteleg, adica ce e atat de grav la ras?
unii sunt complexati si cred ca razi de ei. altii sunt pur si simplu rautaciosi – daca ei sunt nefericiti, nici altii sa nu fie veseli. in fine, unii n-au ras niciodata, nici cand erau tineri, nici cand aveau motive alaturi de prietenii lor – temperamentul, bata-l vina.
dar sa stii ca eu am ras cand eram ca tine, in valuri, valuri, asa ca ii inteleg pe cei care se hlizesc, fara sau cu motiv: cel mai mult imi place cand sunt in aglomeratie, lumea e nervoasa si tinerii se apuca de ras – ma invioreaza si pe mine.
dar si cand mi-e rau si in jurul meu e zgomot, iar eu abia ma pot tine pe picioare, sunt indignata ca altora le e bine si mie nu. e aiurea ce spun, insa asta simte un om, poate invidie ca lui nu ii e la fel de bine, pentru ca sa aiba parte de distractie…
sigur, asta nu-ti da voie sa-i indispui pe altii, insa eu nu spun decat ca ii inteleg si pe cei care nu rad.