Blogul, un prieten bun

Mă simt foarte bine și îmi vine mereu să scriu aici câteva dintre gândurile mele. Simt de parcă aș vorbi cu un prieten bun, care mă ascultă, dar care nu-mi vorbește despre problemele lui, sunt sătul de ale mele, vă spun sincer să mi-e greu să le ascult pe-ale celorlalți.

Singura nemulțumire este că aici nu pot vorbi despre anumite dorințe de ale mele și nu primesc sfaturi, dar mă bucur în aceeași măsură și de faptul că nu primesc reproșuri. Consider că nu m-am exprimat destul de bine și pot fi prost înțeles, deci o să vin cu un exemplu în ajutor: în offline pot vorbi despre mașini și permisul de conducere cu unii prieteni care deja au aceste două obiective îndeplinite. O să-mi spuneți că și în online poți, dar nu găsesc eu oamenii potriviți. De acord și nu, în offline (viața reală) observi bucuria și mândria cu care persoanele discută despre anumite lucruri, în timp ce în online doar citești, greu de înțeles tonul și emoția.

Am dat respectivul exemplu pentru că este cea mai obsedantă dorință, cea mai apăsătoare.

Lasă-mi un comentariu!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.